Nu stiu nimic despre un baston fermecat dar mi-am amintit ca asta era titlul unei carti pe care o aveam in biblioteca acasa, in Botosani. Si, ori de cate ori eram prin camera de zi, ridicam cartea asta, cu o coperta super groasa si albastra si iar o puneam la loc. Niciodata nu am apucat sa o citesc. Oare despre ce o fi? Insa ieri am vazut un batranel cu un baston. Sa nu va ganditi la bancuri trasnite acu’!

Fu greu. Timp de doua ore mi-au iesit neuronii prin degetele de la picioare. Why? Un batranel agitat de vreo 83 de ani vroia dreptate si ajutor. dupa ce i-am dat un pahar cu apa pentru ca parea sa faca soon un atac de cord, a inceput tortura. A mea, of course.

Initial m-a mintit ca vrea un anunt pentru pagina de publicitate apoi a inceput sa povesteasca pe un ton militaresc despre idiotii din societatea romaneasca. Dupa doua ore de consiliere, mi-a trecut prin cap sa-l urmaresc nitel ca sa vad cat de bolnav este omul, cum am zis chiar am crezut ca o sa faca un atac de cord cand a intrat in biroul meu. M-am speriat destul de bine.

So, dupa ce a iesit batranelul agitat din birou, l-am urmarit pana in statia de autobuz. Si, ce sa vezi? Omul mergea sprinten, nu parea deloc cel care se plangea de 16 boli si de malnutritie, ii dadusem si un sandvis in cele 2 ore. Stupid me! Mint si batranii frate, minte toata lumea. Se plang si mint, isi plang de mila si mint. That it! In rest, sa ne iubim bine cat nu avem bastoane ca mosulica de ieri.